Cred ca "Exuvii" de Simona Popescu este o carte care parcurge intregul demers al vietii cuprinzand momente triste si vesele din care cititorii desprind tot felul de invataturi. Cartea face apel la amintiri,care se pare ca reprezinta un mod de a te descoperi pe tine,care persoana iar mai apoi devenind un mod clar prin care lucrurile simple ajung sa compuna o personalitate.Autoarea incearca sa-si exprime cat mai mult sentimentele legate de trecutul ei fabulos.Intoarcerea catre propriul o determina sa se rataceasca in amalgamul vietii plin de momente unice de care isi aminteste cu zambetul pe buze.Adîncirea în propria interioritate se face încă de la început,
exteriorul nepărînd niciodată altceva decît proiecţia subiectivă a lumii
văzute din interior, o lume existentă doar ca pretext pentru explorări
cît mai variate în adevărata lume, cea creată de sentimentele şi
gîndurile unei fiinţe care, indiferent de vîrstă, nu încetează să
descopere permanent lucruri noi şi unghiuri inedite de a privi lumea şi
pe sine. Excursul Simonei reprezinta prezenta unor infatisari care pentru ea inca exista ,insa in viata reala nu apar,ele fiind pretexte pentru o noua "aventura". De asemenea,reuseste sa se exteriorizeze intodeauna prin scris,si prin felul in care ea face ca lumea sa se invarta intru-un joc ciclul care semnifica transformarile produse de trecerea timpului. In concluzie,cartea insa e o "calatorie" care nu se bazeaza pe o singura tema,ci pe intreaga poveste a vietii ei,asta fiind de altfel si semnificatia titlului cartii.
