Din ziua in care am invatat partile de vorbire, mi-am dorit sa fiu un verb.
Daca as fi un verb, as incerca sa fiu foarte tolerant, sa fiu prietenos cu complementul direct, adica sa fiu tranzitiv. Mi-ar placea, deopotriva, sa am personalitate, adica sa fiu " personal" si sa ma pot afla intr-o relatie cu un subiect feminin, cu care sa ma potrivesc in persoana si numar. Spre exemplu, mi-as dori sa fiu verbul " a parfuma" si sa fiu intr-o relatie cu "garoafa". Garoafa parfumeaza gradina. Ce frumos suna !
Daca as fi un verb, mi-ar placea sa fiu la diateza pasiva, ca sa-mi faca temele complementul meu de agent,iar eu sa ma distrez. Dar e greu sa angajez un "complement" care sa faca totul in locul meu, asa ca as putea fi si la diateza activa, din cand in cand, cum ar fi cand mananc.
Cred ca este foarte interesanta viata unui verb, mai ales cand este la conditional-optativ, unde nu face nimic fara a pune o conditie: as face.... daca.....! As scrie tema, daca as primi o prajitura.
Daca as fi un verb.....Nu cred ca sunt pregatit(a) sa fiu un verb. Mai am timp sa ma gandesc.
