Era o data, o fetita fara parinti. Ea locuia impreuna cu surioara sa mai mare intr-o cocioaba saracacioasa. Pe ea o chema Lili.
Avea 8 ani, dar nu mergea la scoala ca toti copiii, fiindca surioara sa a urmat scoala pina la cl. a 5 deoarece mai departe ei i-a fost foarte greu. Într-o zi ea si-a luat lucrurile le-a pus intr-o valiza, și a fugit de acasa. Ea a ajuns intr-un oras mare si frumos. Acolo a incercat se ceara de la cineva niste monede sa-si cumpere de mincare. Dar nimeni parca nu o auzea. Ea si-a luat o bucatica de carton si sa culcat, fiindca era foarte obosita. Cînd s-a trezit, se afla intr-o casa mare si frumoasa. Lînga ea se afla o femeie frumos imbracata. Lili a intrebat-o:
-Doamna, unde ma aflu? Cine sunteți? Și ce caut aici?
-Fiica mea, ce s-a intimplat? De ce esti asa de stranie?
-Fiica mea? De ce ma numiti asa?
-Sunt mama ta, prostuto!
Lili s-a sculat din pat, și prin casa erau fotografii cu ea si cu mama ei. Ea si-a dat seama ca doamna aia era mama ei, si ca totul era doar un vis.
Si a trait impreuna cu familia sna fericiti, pina la adinci batrineti.
