Era vara.Imi amintesc si acum prima mea nazbatie ,care am facut-o la bunici.Eram mic,nu stiam ce sa fac,asa ca eu ,impreuna cu verisorul/fratele meu am luat o minge si am plecat pe un teren din spatele supermarket-ului. Stiu bine,ca acolo ,undeva langa terenul de fotbal,statea un batran morocanos ,care ura sa auda zgomotele facute de noi,asa ca am hotarat sa jucam in liniste.Dupa ce fratele meu imi daduse deja cinci goluri,am ramas pe pozitie.Acesta era golul decisiv.De prin tufisuri,chiar in spatele meu ,aparuse un caine mare si fioros care se uita la noi.Am luat-o la fuga,tipand,urmat imediat de fratele meu si de caine.Am cazut atat de zdravan incat mi-am julit genunchii in mare fel.Ajuns acasa,m-am bagat in pat,sperand ca acel batran nu a auzit sau vazut nimic! Nu o sa uit in veci acea intamplare oribila.De atunci imi este frica atat de caini,cat si de fotbal.
Coronita ?
