„Apoi mai scoate dintr-un gherghir nişte straie vechi, un arc, nişte săgeţi, unpaloş şi un buzdugan, toate pline de rugină...Vine un dregător slab, cu nasul ascuţit, care avea două geamuri cumargine de tinichea în faţa ochilor. – Cum dai, femeie, grăunţele? Cu ce preţ?... Acolo sus oamenii sunt săraci, dar nu se înşală între ei. Ei ce-au ăn gând,au şi pe limbă. Femeia lui Gheorghe era dintre aceştia.”( Veste de pe tărâmul celălalt”, de Alexandru Mitru )
