În secvența 'Bunicul... Ce icoană sfântă a credinței în clipele de pocăință!' i se realizează bunicului un portret angelic sugerat de metafora "icoană sfântă a credinței". Această metaforă este revelatoare deoarece învăluie viața curată a bunicului ca o aureolă. Bunicul va rămâne mereu asemenea unei icoane sfinte pentru sufletul care dorește să vină la pocăinţă cu sinceritate.