Cand eram mica, iubeam sa merg cu bunicul meu pe plaja. Ne jucam toata ziua in apa, faceam castele de nisip, priveam testoasele ce se intorceau in mare. Il tot intrebam de ce testoasele nu isi parasesc niciodata carapacea. Era atat de fascinant ca plecau totdeauna cu casa la ele. Intr-o zi, cand aveam 6 ani, bunicul mi-a povestit:
A fost odata o testoasa pe nume Clara. Ea locuia cu familia ei in marea Mediterana si era o exploratoare inraita. Pe atunci testoasele puteau pleca oriunde voiau si isi lasau carapacea pe fundup marii, intre corali. Desi era inca mica, Clara inota singura oriunde voia si incerca sa gaseasca specii noi de pesti cu care sa se imprieteneasca. Pana intr-o zi cand, fericita sa isi urmareasca noul prieten, testoasa noastra s-a avantat pana in zona rechinilor. Inainte sa isi dea seama, un rechin aparu in spatele ei si al pestisorului auriu care ii devenise prieten. Rechinul a reusit sa in manance pe pestitor, dar Clara a fost doar zgariata de coltii sfasietori ai rechinului. A reusit sa ajunga la coralul unde locuia familia ei, dar sangera din ce in ce mai mult. Dupa multe incercari de a ramane in viata, Clara a murit. Testoasele cele mai batrane au ajuns la concluzia ca daca ar fi purtat carapacea, Clara nu ar fi patit nimic si au interzis calatoria fara carapace.
Acum nu sunt sigura daca este o poveste reala sau bunicul a inventat-o pentru mine, dar stiu ca e mult mai usor sa te protejezi decat sa incerci sa te vindeci.
