O zi la inaltime
Mama a spus ca ar fi o idee buna sa avem o vacanta, luand in considerare ca toti eram stresati, eu cu scoala, mama si tata cu munca, am fost toti deacord.
Dimineata am plecat spre nicaieri. Am dat de o zona unde se inchiriau baloane si am crezut ca va idee buna.
Balonul era foarte ieftin, toate erau ancorate si puteau zbura doar la vreo 2km. Am urcat, balonul a inceput sa urce si admirand privelistea nu am realizat ca sfoara ce ancora balonul s-a rupt si am zburat mile si mile.
Parintii mei incercau sa fie optimisti mare parte din zi. Eu eram neutru, nu ma interesa ce era in jurul meu, pana cand mama a cedat si a inceput sa tipe ca nu ne va mai salva nimeni hestii de astea, tata se temea ca vom muri din lipsa proviziilor, dar eu neutru cum eram le-am zis sa se relaxeze si sa se bucure de priveliste.
Ziua a trecut repede si pe la miezul noptii am simtit ca, coboram. Ma speriasem, asa ca m-am ridicar si am vazut ca autoritatile ne coboara.
La sfarsit cele ce inchiria baloanele ne-a platit daunele morale si ne-a adus inapoi masina.
Desi multa lume, ca si parintii mei s-ar fi speriat eu am stiut ca e mai bine sa fiu optimist si sa cred ca vom fi salvati.
