În vacanta dintre cele două semestre am trăit o experienta unicã,pe care nu o voi putea uita curând.Este vorba despre vizitarea bisericii Cozia din Vâlcea.Desigur,drumul a fost obositor ,dar când am ajuns acolo am uitat de orice problema și oboseala.Este un sentiment minunat sa intri intr-o biserica indiferent de locul în care te-ai afla.Te simți mai pur ,mai inocent,mai aproape de Dumnezeu.Simti o putere deosebita,un calm sufletesc care te ajuta sa depășești orice obstacol ai avea.Icoanele ,desenele ,totul era făcut cu migală,dragoste,multă răbdare .Ajunsa acolo,parca nu mai puteam pleca.Ascultam cu interes slujba,poruncile sfinte ale Domnului care oamenii uita adesea să le împlineasca.Din când în când,cred că ar fii bine sa mergem în casa lui Dumnezeu,adică în Biserică, pentru a ne demonstra iubirea și recunoștința mare fata de tot ce avem în prezent.Fara Dumnezeu ,nimic nu ar fi fost.Totul ar fi fost doar un loc pustiu,fara oameni,fara animale,plante ,fara tot ceea ce ne face fericiți în prezent.La plecare ,am luat câteva suveniruri:o brățară,niste cărticele cu poezii scrise chiar de copiii.De acum,îmi doresc mult sa pot ajunge mai des la biserica,chiar daca mai sunt unele probleme care mă împiedică.
