Răspuns :
Când am fost în ţară l-am căutat la telefon pe Eugen, un prieten d-al meu de pe vremuri.
Nu-l mai văzusem de 2 ani şi voiam să-l invit la un taifas la Pădurea Sarului (între Slatina şi Balș) la mititei. Am sunat:
-Salut Eugene, aş vrea să-ţi fac o propunere...
-Nu vând pisica, auzi? NU vând pisica ! şi mi-a trântit receptorul. Am rămas câteva clipe descumpănit, neştiind ce să mai cred. Până la urmă m-am gândit că m-a confundat cu cine ştie cine. Am format numărul din nou. Sunt eu Minel, văd că nu-mi mai cunoşti vocea !
- Ascultă Minele, e drept că suntem prieteni de-o viaţă, dar să ştii că nu accept nici un fel de discuţie. NU vând pisica, e clar ? Si iar mi-a trintit receptorul..
Nu mai înţelegeam nimic. Din câte ştiam, Eugen avea o pisica oarecare, găsită într-o seară ploioasă pe o stradă din mahalaua oraşului, o luase acasă de milă, cu gând sa -i dea ceva de mâncare, că era cam jigărită, dar pe urmă se ataşase de ea. Mitişor -aşa o botezase- se ţinea după el tot timpul. Era neagră, avea cap mic şi triunghiular, o privire fixă şi neliniştitoare. Fireşte, nici nu-mi trecuse prin cap s-o cumpăr. Lăbuș în nici un caz n-ar fi apreciat, ar fi răsturnat casa cu josul în sus dacă i-aş fi adus asem enea colocatară. Am luat autobuzul, şi m-am dus acasă la Eugen să văd ce se întâmplă cu el. Eram destul de neliniştit, cu toate că-1 ştiam teafăr la minte. In faţa uşii se aflau mai mulţi indivizi
care aşteptau. Pe uşă era lipit un anunţ scris cu litere mari:
"NU VÂND PISICA !
VĂ ROG NU INSISTATi!"
- Aţi venit tot pentru pisică ? m-a întâmpinat unul din ei.
Să ştiţi că nu vrea s-o vândă. Cu nici un preţ. Dumneavoastră cât aţi fi dispus să-i oferiţi ? Eram uluit, pur şi simplu. Nu-mi puteam închipui ca cineva să poată da bani pe o mâţa banală, din cele care se găsesc pe toate drumurile.
- Eu am o propunere, a zis altul. Să organizăm aici pe loc o licitaţie şi cine dă mai mult...
- Nu facem nimic cu licitaţia, tăie scurt un bărbat elegant, între două vârste. I s-au oferit sume mari, şi tot n-a vrut să cedeze. Mai bine organizăm un fel de loterie. Punem fiecare câteva milioane si cumpărăm o maşină. Mă gândesc că pentru un automobil nou-nouţ ar fi dispus s-o dea, şi pe urmă tragem la sorţi, oricum e o şansă cel puţin
pentru unul din noi !
I-am lăsat să parlamenteze în continuare și întrucât soneria nu funcţiona am început să bat cu pumnii în uşă.
- Singur nu reuşiţi, a zâmbit maliţios cetăţeanul elegant, mai bine v-aţi alia cu noi..
Intr-un târziu, după ce m-a studiat atent prin vizor, Eugen mi-a dat totuşi drumul în
casă, trântindu-le celorlalţi, care se repeziseră buluc, uşa în nas.
- Sper din tot sufletul că n-ai venit pentru pisică.
- Bineînţeles, ce să fac cu ea ?
- Şi nici nu te foloseşte cineva ca intermediar ?
- Fii serios Eugene, nu mă interesează mâţa ta.
Abia după asta m-a poftit în sufragerie. S-a trântit palid pe un fotoliu.
- Ce oameni, Minele, ce oameni ! De dimineţa până sear a mă bombardează cu telefoane, îmi vin la uşă, mă pândesc la ieşirea din bloc. Ai văzut, a trebuit să desfiinţez soneria. Au ajuns cu oferta la sume care depăşesc orice închipuire. Mă caută şi din alte judeţe.
Ba, mai mult, am primit o propunere de la un tip de peste Ocean, de la un tip întreprinzător, care vrea să înfiinţeze o crescătorie specială de pisici, unde, prin selecţie genetică,
calităţile de excepţie ale mâţei mele, să fie duse până la perfecţiune. Mi-a scris că mă ia ca asociat şi că ajung milionar în cel puţin trei ani, când va împânzi continentul cu
pisici de tip " Miţişor". A şi pregătit sloganul publicitar : "pisica e cel mai bun prieten al omului", sau "Miţisor, fericire-n foişor " , "Miţişor pisic-aleasă , v-aduce bucurie-n casă".
- Scuză-mă că te întrerup, dar nu înţeleg, ce are deosebit Miţişor, mie mi se pare o jigodie oarecare, în sfârşit, vad că s-a mai pus pe picioare...
- E geloasă, Minele. Sau pur şi simplu nu suportă femeile. E diabolică în a le face tot
felul de şicane . Le exaspereză şi le înspăimântă. In mai puţin de o lună a determinat-o pe nevastă-mea să se întoarcă la părinţi.
Ea a apucat să vorbească pe la bloc că pleacă din cauză pisicii, iar vestea s-a imprăştiat ca fulgerul. Au început să mă caute o mulţime de soţi nefericiţi, oferindu-mi sume fabuloase.
- Şi atunci de ce n-o vinzi Eugene ?
- Aş vinde-o Minele, aş vinde-o, că mi s-a propus o avere, dar dacă află nevastă-mea şi se întoarce ?
Am plecat spre casa mamei, pe jos, gândindu-mă cu răceală la frumosul meu căţeluş Lăbuş şi la inutila lui prezenţă . Avea dreptate americanul acela : NU câinele, ci pisica e cel mai bun prieten al omului....
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!