Vara
Vara, nerăbdătoare sa isi ia in stăpânire moșiile, a făcut fructele să pocnească in culori aprinse inainte să le vină vremea. Vara si-a despletit pletele aurii in mii de spice și și-a așezat faldurile peste văi, câmpii, peste dealuri și munți. A aruncat ca un confetti de triluri, sute de păsări prin crengile impodobite in dantele verzi. Apoi, ca o prințesă mofturoasă, a chemat din depărtări adânci, norii doldora de apă și i-a strunit ca pe niște cai nazdrăvani stingând seceta din sânul naturii.
Iar norii s-au năpustit in hohotele verii binecuvântând, descătușând zăgazurile și astâmpărând setea pământului. Urcată in trăsura împletită din fulgere albăstrii și roșii, vara a cutreierat in lung și in lat intinderile cerului speriind copiii mici ascunși in bratele mamelor sau in colțurile intunecate ale caselor, și aprinzând copacii mândri și singuratici de pe câmpurile învolburate în perdele grele de ploaie. Curând, insă, sora ei mai inteleapta, Toamna, a suflat un vânt care a ruginit frunzele si i-a dat de inteles Verii că e timpul sa plece. In grabă, Vara a plecat rostogolindu-și hohotele de râs deasupura văilor, pe un alt tărâm.
