Vremea s-a schimbat şi a venit dezgheţul. Omul de zăpadă începuse să se topească. El nu spunea nimic şi nu se plângea. Într-o dimineaţă omul de zăpadă s-a prăbuşit. Unde a stat el se zări ceva ca o coadă de mătură, care era de ajutor copiilor care făcuseră omul de zăpadă. Acum înţelegea câinele de ce omului de zăpadă îi fusese dor de sobă. Omul de zăpadă avea înfipt pe el un fier de curăţat soba şi acesta îl scurma.