In opinia mea, autorul dezvăluie cititorilor săi faptul că prin lecturarea cărții ”Ulița Copilăriei”, scrisă de Ionel Teodoreanu, in fața ochilor săi figurativi s-a deschis o lume la care nu a avut acces in copilaria sa si după care a tânjit, visând ”in serile de vară” în fața ferestrei sale de la mansardă.
Autorul se caracterizeaza cu o ironie nemascată, descrierea sa ating aspectele fizice, ușor hiperbolizate către urâțenie, dar care compensează prin preocupările literare pe care le are. In timp ce eroul lecturii, Stefănel, canta Sheherezade la pian cu Sonia, el este preocupat de filozofie (Felix le Dantec este filozof), aratand astfel ca are aspirații mult mai inalte.
Pentru a sublinia și mai mult diferența dintre copilăria idilică despre care tocmai citise, M E face o paralelă între cele două mici universuri, aruncand atentia asupra discrepanțelor dintre personajele feminine, Sonia - mica pianistă, și fetitele cizmarului - ” care nu au ciorapi niciodată”.
După ce își face autoanaliza in lumina lucrurilor tocmai lecturate, M E concluzionează faptul că sentimentalismul nu il reprezintă, că el va rămâne in puritatea fiintei lui, așa cum evoluase până atunci.
Mesajul pe care il transmite acest text este acela de a nu ne resemna în fața lipsurilor vieții și nici de a ne compara viața cu a celor care ni se par fericiți pentru ca aceste lucruri ne-ar putea opri din realizările noastre, din implinirea propriilor visuri.
