În colțul camerei stătea, cîndva acel brad, sub care am primit cel mai frumos cadou. Îmi amintesc şi acum cum îl înpodobeam inpreună cu familia. Însă acum, el nu mai este. Nici globurile frumos colorate nu mai sunt. După sărbători, tata a strîns bradul. Îl înervase să tot zace mici ace de la brad pe covorul pufos si scump din sufragerie. Acel brad mi-a oferit căldura de sărbători. Dar acum nu mai e. Tata la aruncat. Cu greu ma-m abuținut să nu plîng atunci cînd ne-am despărțit. Acel brad va rămîne mereu în inima mea.
Sper că te-am ajutat.
