„Blajin fiind la suflet din natură,
De tine, viață, pân’să mă despart,
Așa cum sunt, cu-ntreaga mea făptură
Aș vrea la oameni totul să le-mpart,
Că n-are rost să iau ceva cu mine
Din câte-au fost, din câte le-am avut
În dincolo de capătul luminii,
În noaptea fără capăt și-nceput.”
