În poezia "Lasă-ţi lumea" se identifică "labirintul iubirii" pe care autorul ar dori să îl străbată alături de iubită, pe căile întortocheate ale pădurii bătrâne ,sub scânteia astrelor. Aici paradisul este extins la scară planetară deoarece autorul crează în jurul cuplului şi al codrului un întreg univers, unul paradoxal pe care deşi vor să îl străbată şi chiar să îl ocolească împreună sunt blocaţi, de unde şi termenul de "labirinul iubirii" . Dragostea şi natura sunt teme romantice, permanente în creaţia lui Eminescu. În viziunea sa natura cunoaşte două ipostaze :una terestră şi alta cosmică .Natura este umană ,caldă, ocrotitoare, intimă sau în deplină concordanţă cu stările sufleteşti ale poetului.
