M-am trezit dis-de-dimineata cu un zambet pe buze. Urmaa sa ma intalnesc cu Mircea Cartarescu la o conferinta organizata de scoala despre importanta cititului.
Afara era mult mai frumos decat imi imaginasem. Razele soarelui mangaiau pamantul cu caldura lor. Acestea iti dadeau un sentiment de fericire, de pace.
Cand am ajuns la scoala, conferinta de abia incepuse. M-am asezat pe undeva la mijloc, pe un scaun verde cu numarul 7 inscris pe el. Cartarescu a inceput:
- Deci.. Sunt bucuros sa va vad pe toti aici. Ma bucura faptul ca unii dintre copii mai considera cititul drept un lucru important...
MIrcea Cartarescu a continuat timp de o ora si jumatate. Il ascultam cu mare atentie. Ochii mei il fizau ca pe cea mai importanta persoana din acel moment.
Dupa conferinta, Cartarescu ne-a intrebat daca poate face ceva pentru noi. Am scos o carte din buzunar si l-am intrebat daca mi-o semneaza.
Probabil ca va intrebati daca mai am ceva de spus, asa.. pe final. Mai vreau sa exclam: Ce zi!
