O casă singură ca sufletul pustiit al proprietarului, mică și solitară pe aleea îngustă. În această mică casă stă o bătrânică fără nepoți, cu câțiva pisoiași. I-a murit de mult timp omul, acum stând și așteptându-și ceasul ce întârzie să bată.
Femeia are un suflet mare, dar pustiit, are doi ochi ageri ce ațintesc doar tabloul mare cu bărbatul său, în tinerețe, aducându-și aminte de acele vremuri frumoase. Doar casa dărăpănată în care locuiește îi mai încălzește mâinile și picioarele muncite.
I hope I helped you :)
