Războiul
Apriga luptă cu săbii, cu lănci,
Începe în zori,
Se aud peste tot în cetăți,
Vaiete ,nu urări.
Plângi, te tânguiești,
Aștepți un foc de armă,
Visând la povesti,
Văzând o fantasmă.
Atunci te sperii,
Și fugi mâncând pământul,
Alunecând pe iarba văii,
Și trupul rostogolindu-l .
Cazi la pământ ,
Așteptând un miracol
Și adormi plângând,
Pe vecie ,bătându-ți deja ceasul.
