Este iarna. Afara ninge.Stoluri de fluturi albi cad din din cer cu un zbor lenes,nepasator.
Ma uitam pe geam si am vazut ca dealul din fata casei,era acoperit de un acuperamant pufos de nea.Am fugit repede sa ma imbrac cu haine groase ca sa ies afara sa ma dau cu sania. Pana am ajuns ,afara erau mai multi copii. Printre ei,l-am vazut pe vecinul nostru,Mihai ,care avea 5 ani si era primul an in care parintii lui l-au lasat sa iasa afara singur. Ii era putin frica cand se uita la dealul acela mare si la faptul ca el nu se putea duce foarte bine. M-am dus la el si i-am zis: ,,Vino!" El s-a uitat la mine. Avea obrajii rosii ca para focului,a dat din cap,m-a luat de mana si am pornit. Pe drum,a vazut o sanie usoara care aluneca frumos in jos,era Andrei,cel mai smechr baiat de pe srada. Mihai il privea uimit si nu a putut zice doar:,,Uimitor!!". Cand il privea , se cuita la el cu ochi stralucitori. Atunci mi-am dat seama ca Andrei era idolul lui Mihai.
Am ajuns sus pe deal iar Mihai s-a pus pe sanie.I-am zis sa nu-i fie frica pentru ca e usor iar el m-a rugat sa ma duc eu prima ca sa vada cum e. Am acceptat si m-am dus. Cand am ajuns jos,m-am intors si i-am strigat sa vina. Cand sa porneasca,Andrei a iceput sa rada de el si i-a strigat ca e piciul partiei. Lui Mihai nu i-a pasat,s-a dat in jos cu sania si a invatat sa se dea singur,iar dupa ce ne-am mai dat de vreo 3 ori,au venit orietenele mele iar Mihai mi-a spus sa ma duc cu ele.
Nu a trecut mult tim su un navalnic vuiet s-a auzit,Mihai a intrat su sania in copacul de pe marginea partiei. Toata lumea a fugit sa vada ce s-a intamplat. Mihai statea pe jos cu piciorul lovit,nu se putea ridica. Baietii s-au dys sa il cheme oe tatal lui Mihai.
Din fericire Mihai este acum bine,si a si invatat sa mearga cu sania si in cazul lui Andrei...el nu si-a mai batut joc de nimeni,mai ales de Mihai.
