Peste sat s-a lăsat
O umbră de-nserare
Eu stau cu sufletu-ntristat
Amintirea ta mă doare.
Crede-mă iubită mamă,
Am greșit când am plecat
Te rog nu lua în seamă
Și iartă-mi al meu păcat.
Mă rog cu lacrimi pe față
Să te văd cât mai curând
Aș mai vrea în a mea viață
Să-ti văd iarăși chipul blând.
