Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea campului semantic al mortii si a monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni diferiti precum „sicriele”, „coroanele”, „ florile”, „funerar”, „cavou”, „mort”, ele subliniind subtema poeziei. La nivelul constructiei semantice, morfologice se observa aceeasi monotonie pe care culoarea plumbului o reflecta partile de vorbire cu aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a doua strofa a poeziei.