IN opinia mea, autorul a procedat gresit aruncand catelul pe geam. A fost un gest de cruzime pentru ca animalul nu avea nicio vină. Prin gestul său, autorul dovedeste că nu este cu nimic mai presus in ceea ce priveste caracterul față de stăpâna lui Bubico. Femeia, poate pt că nu avea copii si era singură, isi proiectase toata iubirea de care era capabila asupra catelului, răsfătandu-l in mod excesiv. Nici ea nu isi merita pedeapsa.
Gestul autorului a fost unul premeditat, pus la cale, lucru pt care este cu atât mai mult condamnabil. La sfarsitul schitei el dispare in "noaptea neagra" lucru pe care l-ar fi putut face, adica sa plece de langa câine si stapana, inca de la primele semne de neplacere in compania lor.
Asadar, consider că răutatea si uratenia caracterului este mai pronuntata la autor pt el a fost rau in mod voit, deliberat, pe cand Mamita era asa fara sa-si dea seama, din iubire fata de odorul ei.
