În Paris, în metrou
Astăzi plouă cu găleata și cei doi tineri reporteri ai noștri sunt foarte triști din acest motiv. Cum să facă poze pe o vreme ca aceasta? Și apoi, nu întâlnesc pe nimeni, doar impermeabile, haine de ploaie și umbrele. Cât despre Cezar, el s-a hotărât: nimic și nimeni nu îl va scoate în stradă. Pentru orice eventualitate, el s-a refugiat în pat.
F: Haide, hai să mergem ...
C: Unde? Să ne udăm până la oase ... Glumești!
F. Mergem la cinematograf.Se derulează un film regizat de Louis Malle. E (filmul) Zazie în metrou, un film de succes la vremea lui. L-am ratat (l-am pierdut) și aș fi foarte fericit să îl văd. Cu atât mai mult cu cât ieri am cumpărat cartea lui Raymond Queneau, care e foarte amuzantă, chiar dacă e scrisă folosind limbaj argotic... Iar personajul său, Zazie, a ajuns proverbială.
C: Despre ce este vorba mai exact?
F: Despre o fată, Zazie, pe care mama i-o încredințează unchiului Gabriel pentru un week-end. Zazie e încântată: va vedea Parisul, va merge cu metroul ... Dar Zazie propune, iar Dumnezeu dispune (decide) ...
C: Merge (se potrivește) cu (titlul) Zazie în metrou ! La ce oră e filmul?
F: E într-o oră. Avem tot timpul.
---------------
ZAZIE ÎN METROU
- La drum! spune unchiul Gabriel și apucă valiza lui Zazie.
Micuța galopează în spatele lui.
- Unchiule, strigă ea, luăm metroul?
- Nu.
- Cum așa, nu?
- Bine, mda, astăzi nu se poate. E grevă.
- E grevă?
- Păi, da! Metroul, acest mijloc de transport specific parizian a adormit sub pământ, deoarece angajații s-au oprit din muncă.
- Ah! Nemernicii, strigă Zazie. Să-mi facă mie una ca asta. Mie, care eram așa de fericită, așa de bucuroasă să călătoresc (să mă dau) cu metroul ...
- Nu-ți fac numai ție asta, zice Gabriel cu obiectivitate perfectă, trebuie să renunți. Și, în plus, grăbește-te, Charles (ne) așteaptă cu taxiul său ...
Urcă în taxiul lui Charles. Acesta pornește. Se merge o vreme. Gabriel arată peisajul cu un gest măreț:
- Ah! Paris, ce oraș frumos! Privește asta, dacă e frumos.
- Mi-e totuna, ceea ce aș fi vrut era să merg cu metroul.
- Cu metroul, mormăi Gabriel, cu metroul! Dar iată-l!!
Și, cu degetul, desenează ceva în aer.
Zazie ridică din sprânceană. Nu are încredere:
- Metroul? zice ea cu dispreț. Metroul e pe sub pământ!
- Acela de acolo, spune Gabriel, e aerian. Uneori, iese din pământ, apoi intră din nou.
- Povești!...
Gabriel vrea să schimbe subiectul. Arată din nou spre ceva pe drum.
- Și asta, răcește el, privește! E Pantheon-ul!
- Ce nu trebuie să asculți! spune Charles fără să se întoarcă.
Acesta conducea încet pentru a face micuței plăcere.
- Poate că nu este Pantheon-ul? întreabă Gabriel cu ironie.
- Nu, zice Charles cu putere. Nu, nu și nu, nu este Pantheon-ul.
- Și atunci, ce ar fi asta după părerea ta?
- N-am nici cea mai vagă idee, spune Charles.
Zazie chicotește sub pelerină.
- Acolo, vezi.
- Dar nu e Pantheon-ul.
Cu toate acestea, Charles este un încăpățânat. Continuă să meargă, apoi, deodată:
- Am găsit (Mi-am dat seama/M-am prins), ceea ce tocmai am văzut nu era Pantheon-ul, desigur, era gara Lyon.
- Se poate, spune Gabriel cu dezinvoltură, dar acum e de domeniul trecutului, să nu mai vorbim despre asta, însă asta, micuțo, ia privește dacă nu e extraordinar ca arhitectură, e Domul Invalizilor.
- Oh, zice Charles, Domul Invalizilor?! ... n-ar fi mai degrabă cazarma din Reuilly?
Zazie îi privește pe amândoi cu indulgență.
