Salut!
Transformă în povestire dialogul dintre păsări și împărăteasa lor.
„ După un timp, Pajura, împărăteasa cea bătrână, a grăit:
— Alt chip nu este! Să furăm puțin foc din cer.
— Foarte bine! țipă neamul păsăresc.
— Fără îndoială, răspunse împărăteasa. Rămâne de văzut cine se duce să aducă un grăunte de foc.
Corbul zise că e bătrân. Cintezul se scuză că nu știe decât să cânte. Păsările mari credeau că e datoria celor mărunte și sprintene.
— Mă duc eu! îndrăzni să vorbească Sticletele, cel mai mic și mai neînsemnat din tot neamul. ”
(după Mihail Sadoveanu)
*** Pentru a trece de la vorbire directă la vorbire indirectă, în cazul fragmentului de mai sus, urmăm pașii:
1. eliminăm linia de dialog;
2. transformăm persoana I şi a-II-a a verbelor (noi) să furam puțin foc) şi a pronumelor în persoana a III-a: (ei) să fure puțin foc);
3. semnalăm replicile prin verbe care exprimă acţiunea de “a spune”, " a răspunde", "a întreba": etc:"— Mă duc eu! " -⇒ Sticletele spuse că se va duce el.
4. reproducem cât mai exact cuvintele vorbitorului, astfel încât să transmitem aceleași informații și emoții:
"— Mă duc eu! îndrăzni să vorbească Sticletele, cel mai mic și mai neînsemnat din tot neamul.”
⇒ Cel mai mic și mai neînsemnat din tot neamul, Sticletele, îndrăzni să vorbească, spunând că se va duce el.
5. eliminarea exclamaţiilor:
”— Mă duc eu!„ ⇒ (...) spunând că se va duce el.
Rezolvarea cerinței:
După un timp, Pajura, împărăteasa cea bătrână, a grăit că altă soluție nu este decât să fure puțin foc din cer.
Neamul păsăresc țipă într-un glas, fiind de acord.
Împărăteasa răspunse că vor face negreșit acest lucru, dar rămâne de văzut cine se duce să aducă un grăunte de foc.
Corbul zise că e bătrân. Cintezul se scuză că nu știe decât să cânte. Păsările mari credeau că e datoria celor mărunte și sprinten.
Cel mai mic și mai neînsemnat din tot neamul, Sticletele, îndrăzni să vorbească, spunând că se va duce el.”
