Noapte de vara
Pe cerul plin de luceferi de parca se scurg din negrul si intunecatul cer apar cativa nori,ceva ce acopera stelele singuratice,ceva ce acopera maiastra luna,felinarul noptii. Imi aduc aminte ca intr-o noapte ca asta am vazut niste sclipiri de stea parca venite pe pamant,am vazut licuricii ce imi luminau calea din padure. Un sunet ciudat al mlastinii de langa mine ma face sa ma indrept acolo. Sunetul ciudat era de fapt sunetul scos de o micuta broscuta. Iarba cerului,ce nume frumos pentru ceva ce se credea ca nu exista. Exista iarba cerului. Noaptea,cand intunericul a pus stapanire peste lume iarba devine neagra. o culoare a cerului. Curg luceferii-n nestire din cerul sihastru si rece. Totul pare un basm. Livezile ce ziua au fructe si lumina acum au devenit oglinzile innaltului cer. Galetile cu apa din gradini fac luna sa isi vada preafrumosul chip de zana. Albastrul inchis al cerului face lumea sa se intrebe daca este o zi atat de speciala,fara nori,doar liniste,o liniste ce te face sa explorezi totul pe timp de noapte. Ceva explodeaza pe cer. Este o stea cazatoare. Pe casa cui va pica cineva va muri. Poate ca oricum moartea este o eliberare,o liniste deplina,un somn senin fara cosmaruri,fara durere,fara suferinta. Zapada fapturii zanei ce predomina noaptea este nestiuta. Ceva necunoscut de oamenii normali. Ceva cunoscut doar de ingeri,de demoni, de luna si de stele. Peisajul acesta este ceva ce doar noaptea poti vedea. Ceva ce doar noaptea poti simti. Ceva ce doar noaptea poti auzi.
