Simfonia clasică are în general patru părți: Prima parte în tempo rapid (de exemplu, allegro), Uneori este precedată de o scurtă introducere lentă.a doua parte este lentă (andante, adagio ș.a.) și permite mai multe abodrări formale; a treia, în tempo de menuet (de unde și numele – pulsație moderată), constituie de obicei partea cea mai scurtă a simfoniei. Finalul are un tempo rapid (allegro, vivace, presto ș.a.) și este construit cel mai adesea ca rondo, dar și în formă de sonată sau ca temă cu variațiuni
