Mama era o femeie puternica si devotata familiei. Isi plangea amarul si necazurile singura, isi gasea alinarea in treburile casei si niciodata nu umbla prin vecini sau pe la neamuri sa o aline. Desi imbodolita ca o batrana, vorbea printre lacrimi cu glasul ei tanar, cu fantana care o ajuta sa-si hraneasca copii.
Lipsita de ajutor si intelegere, prin viscol si ger, atinsa de caldura puternica a verii, mama isi continua lupta de a intretine casa si copii si niciodata nu arata suferinta si greutatile care o inconjoara.
