Lunga si glorioasa sa domnie avea sa reprezinte nu numai epoca de cel mai înalt prestigiu al Moldovei pe plan international, ci si o vreme de transformari în structura statului feudal moldovean. Istoriografia burgheza, dominata de conceptii idealiste, 1-a [atribuit pe cel dintîi îndeosebi personalitatii lui stefan cel Mare si le-a ignorat pe cele din urma. îndreptîndu-si privirile aproape cu exclusivitate asupra [politicii externe a marelui domn, ea a considerat epoca lui stefan cel [Mare ca o vreme de liniste interna si de colaborare armonioasa a tuturor claselor sociale, succedînd brusc intenselor framîntari din timpul urmasilor lui Alexandru cel Bun. Marea opera de guvernare a domnului care a stapînit Moldova timp de o jumatate de veac a fost însa rezultatul unei aprige lupte pe toate planurile, care nu poate fi înteleasa - în formele si în rezultatele ei - decît în lumina materialismului istoric.
Ne lipseste orice preciziune asupra locului unde si-a petrecut stefan anii de pribegie, de la uciderea tatalui sau, în 1451, pîna la sosirea sa în Ţara Romî-neasca, catre sfîrsitul anului 1456. Ţinînd seama de legaturile lui Bogdan al II-lea cu Iancu de Hunedoara, e de presupus ca stefan îsi va fi gasit adapost pe lînga acest mare conducator al luptei antiotomane. Sprijinirea lui stefan de catre Vlad Ţepes - continuatorul politicii lui Iancu de Hunedoara - împotriva domnului care, în vremea cînd el însusi lua în stapînire Ţara Romîneascâ, închinase Moldova turcilor indica si ea sensul pe care urma sa-1 aiba noua domnie.
Ocuparea tronului de catre stefan cel Mare se explica în primul rînd prin situatia interna din Moldova. închinarea de la Vaslui a stîrnit fara îndoiala
1 Stephanus iile magnus îl numeste regele Poloniei Sigismund I, în scrisoarea sa catre Petru Rares, din 3 febr. 1531 (Hurmuzaki, II/l, p. 22).
