Legenda trandafirului
A fost odata o printesa asa de frumoasa, incat atunci cand iesea in gradina palatului soarele isi indrepta mereu razele spre chipul ei.
Mama ei era plecata, si de acolo din cer o veghea in fiecare zi. Fata era asa de trista, incat nici cantecelul pasarilor, nici parfumul florilor nu o alinau. Doar soarele o facea sa zambeasca. Fie vara, fie iarna, el mangaia in fiecare zi, cu blandetea lui pamantul.
Dar intr-o zi, din padurea de la marginea orasului in care domnea printesa, a iesit o vrajitoare atat de urata, incat atunici cand pasea pe pamant florile ofileau, iar cand se uita le soare, acesta apunea de graba. Afland povestea Trandafiritei, caci asa o chema pe printesa, nu si-a mai luat ochii de la soare. Fata era din ce in ce mai trista, inacat intr-o zi spuse.
- Mi-as dori sa fiu doar o floare pe care nimeni sa nu o poate atinge. Sa fie inspai mantatoare, dar in acelasi timp gingasa. Sa aiba culoarea sangelui ca cel varsat in razboaielor de pana acum, culoarea soarelui gingas ce m-a inveselit zi de zi si culoarea puritatii, adica alb. Sa aibe parfumul florilor si sa aduca fericire precum aduce cantecul pasarilor.
O zana i-a auzit de departe dorinta si i-a indeplinit-o.
De atunici a aparut TRANDAFIRUL. Fioros pe dinafara, dar gingas pe dinauntru.
Scuze ca nu am scris cu diacritice. Sper ca te-am ajutat!
