Nu e o problema pentru mine sa fiu un scaun cu rotile.Dar nu e nici perfect.Mereu mi-am dorit sa ma joc cu ceilalti copii.Sa fiu si eu in echipa de fotbal.Sa am multi prieteni.Dar pot uita de aceste vise.Nu e usor sa ai o asemenea deficienta.Sper ca intr-o buna zi sa fiu si eu normal.Acum am si eu un tovaras.Suntem de aceeasi varsta, dar problema este ca...nu vede.Este orb din nastere.Imi pare rau ca nu poate sa ma vada.Sper ca intr-o buna zi sa putem sa ne jucam fotbal impreuna si sa ne distram ca doi prieteni.Nu peste mult timp el va face o operatie grea care il va putea ajuta sa isi recapete vederea.Dar ma gandesc ca,daca isi recapa vederea,oare o sa mai vrea sa fim prieteni dupa ce o sa vada in ce stare sunt?Oare o sa mai pot vorbi cu el sau sa il mai vad?Asta ramane de vazut.
