A fost odată un copil care a fost prieten cu codrul ,cu crangurile , cu poienile, cu râurile şi cu lacurile acestuia .
Îi plăcea să iasă adesea şi să cutreiere codrul , pier-zându-se în visare.
Atunci codru-i părea o cetate fermecată ce parcă-i vorbea cu glas mândru de argint.
