Un geste memorabil
Era o zi ploioasa de toamna, cerul plangea odata cu mine. Ma uitam pe geamul mic si prafuit al spitalului. Eram internata in spital, prea bolnava pentru a putea sta acasa. Imi amintesc ca se apropia de luna noiembrie, in noiembrie fiind ziua mamei mele si a celei mai bune prietene.
Stateam si ma gândeam la ea, Maria, prietena mea. Ma gândeam sa o sun sa-i spun ca s-ar putea sa nu fiu acasa de ziua ei. Uitandu-ma spre usa, o vad pe Mari. A stat cu mine toata ziua, a venit si urmatoarele zile si m-a sunat mereu.
I-am multumit si mi-am dat seama, ca ea , este o prietena adevarata
