Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Iar la zarea focului
Stau haiducii codrului,
Nu ştiu zece sau cincisprece
Ori peste sută mai trece,
Ci mi-şi frige un berbece,
Dar nu-l frige cum se frige,
Ci-l înfige în cârlige
Şi-l întoarce prin belciuge
Ca să-i fie carnea dulce.
Sub umbră de păducel
Voinicii mănânc din el
Şi din gură zic astfel:
„Codre, codre înfrunzit,
Ţine-mă-n tine ferit,
Că nimic nu ţi-am stricat
Şi nu mă simt vinovat:
În tine de când intrai
Numai o creangă tăiai,
Armele de-mi atârnai.
Le-aş fi pus, codre, pe jos,
Dar pământu-i umedos
Şi fierul e ruginos.
Codre, codre, duşman eşti!
Tu voinicii amăgeşti
Şi de duşman nu-i fereşti.
Cât eşti, codre, de frunzos,
Iarna putrezeşti tu jos
Şi voinicii zac la gros!
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!
