Era o zi draguta de iarna. Afara ninge, copii se dau cu sania, iar eu si fratele meu suntem inchisi in casa ca un caine in cusca.
-De ce nu avem voie sa iesim afara?
-Pentru ca este frig.
-Dar toti se joaca atat de frumos.
-Amanda am spus nu si gata!
Mama pleaca nervoasa din camera si tranteste usa.
-Trebuia sa tac?
-Neh...imi place cand o vad asa...
-Andrei...nu e de gluma...eu chiar vreau afara.
-Surioara...ai langa tine cel mai rau baiat din scoala...va fi usor sa scapam de aici!
-Cum?
Peste jumatate de ora mama se urca in pod sa caute ceva, nu mi-a spus si nici nu ma intereseaza! Andrei iese din curte
-Haide!
-Esti sigur?
-100%
Iesim amandoi din curte si fugim pe partia cea mai inalta cu sania.
-Woh...e cam mare inaltimea...
-Nu iti fie frica..doar, punete in spatele meu.
Andrei se pune pe sanie fara frica iar eu ma pun in spatele lui
-Sper ca esti constient ce faci!
-Deloc...
Impinge usor cu un picior iar sania incepe sa alunece pe zapada moale. Eu tip si il strang tare de talie. Andrei rade si se uita la mine
-Nu iti fa griji...
Si fix atunci intram intr-un copac.
Peste o ora ma vad la spital cu piciorul in ghips si Andrei este bandajat tot pt ca el are rani mai grave.
Nu mai fug de acasa!
