GERAR Încotoşmănat într-un cojoc de zăpadă, Gerar se plimbă de ici, colo pe cîmpie şi se gîndeşte că vitregă soartă i-a mai că- zut lui între ceilalţi fraţi-surori. Adineaori îşi petrecuse semănă- torii care-i doriseră să trăiască şi să înflorească... Ei, cum să înflorească, dacă el are cu totul altceva de făcut?! Ferice de Florar, de Cireşar, de Gustar... Ei rumenesc căpşune, pîrguiesc grîne... într-adevăr, înfloresc «ca merii, ca perii la mijlocul verii». Da ce fac eu? — şuieră de năduf Gerar şi tocmai îşi trînti cuşma în pămînt, de-i săriră fulgii. — Aoleu, salvează-ne, Gerar... — prinse el deodată cu urechea nişte văicăreli ce veneau de undeva de jos. — Hei, care-i acolo şi ce-ai păţit? — întrebă el, bătînd cu toiagul în pămîntul îngheţat bocnă. — Noi, grînele de toamnă... Ne arde crivăţul şi ne usucă gerul... Salvează-ne, Gerar... 68 Gerar se fîstici pentru o clipă, apoi se dumeri ce trebuie să facă: îşi scoase cojocul uriaş de zăpadă şi înveli cu el toată cîmpia dintr-un capăt în altul. Gerar cu zăpadă — hambare cu roadă. Aurel Scobioală.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!
