Ma plimbam prin padurea intunecata cand deodata isi facu aparitia un licurici sclipitor. Statea mereu in fata mea luminandu-mi calea. Deodata am impresia ca il aud vorbind.
Avea o voce cristalina ca a unui bebelus.
Incepeam sa ma pierd dar licuriciul s-a apropiat de mine spunandu-mi ca, totul v-a fi bine. Am mers ,am mers si am mers prin padurea cu copaci imensi. Printre vietuitoarele minunate ale naturii care ma priveau incontinuu .
Ajuns acasa, mi-am luat la revedere de la ricurici, el schiţând un zambet, sarutandu-mi obrazul fierbinte cu buzele lui reci spunandu-mi ca ne vom mai intalni.
