sa fim seriosi , nu cred ca exista copil de virsta mea caruia sa ii placa sa citeasca si totusi se intimpla si minuni.....
acum citva ani , intr-o zi normala, a venit buni acasa cu o carte si mi-a spus ca ar trebui sa o citesc. normal ca primul impuls a fost sa o refuz dar dupa ce mama mi-a aruncat o privire de a ei in care imi spunea clar sa o citesc, m-am apucat fortat sa o citesc. trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a venit mai greu dar dupa primele citeva pagini a devenit o placere si am ramas cu ea in mina pina am cititt-o toata. nu va ginditi ca era vreo carte stufoasa si fara final, nu era o carte cu putin peste o suta de pagini, scrisa intr-un ritm alert si foarte amuzanta despre viata unui copil ca mine, un elev de gimnaziu care facea lucruri normale insa modul in care erau expuse mi s-a parut foarte atractiv. mi-a placut acea carte si am luat si am citit si continuare care s-a dovedit la fel de amuzanta si usor de citit.
