Soarele îmi bate în față. Și bate prea tare. Ah, urăsc vara! Nu, o iubesc! Dacă n-aș iubi-o, aș fi moartă. Și eu nu vreau să fiu moartă.
Îmi aud numele de undeva din apropiere, dar nu mă sinchisesc să privesc cine e. Nu înțeleg de ce mi s-a pus numele Mustăcioară! Din nou mă strigă cineva. Aud pe cineva zicând că Tăntălău a fost ucis. Îmi deschid ochii să văd cine e.
Sâcâie-Oameni se poziționează în fața mea nervoasă. Ar fi trebuit să i se pună numele de "Sâcâie-Oameni-și-Muște". O privesc plictisită. Deschid gura să vorbesc. Spun că Tăntălău era un prost, trebuia să moară o dată și o dată de prostie. Mai adaug că suntem muște, iar muștele mor de o mie de ori pe zi.
Sâcâie-Oameni se uită mirată la mine. Știu, e mirată deoarece Tăntălău a fost soțul meu. Dar până la urmă, de când au muștele soți?!
