Padurea de argint e la marginea satului meu natal .Toata lumea spune ca e un loc bizar insa eu nu .Totusi pentru ca sa puteti sa va dati seama cum arata locul va voi spune .Copacii nu sunt prea inalti , de statura unui om ,frunzele sunt argintare si pe margini au zimti ascutiti.Daca atingi copacul si in sufletul tau e caldura acesta iti va oferi o floare de argint si daca in sufletul tau e multa rautate vei fi intepat .Aceasta intepatura nu trece decat dupa 50 de ani, timp in care oamenii care o vor vedea isi vor da seama ca ai fost un om rau ,fara suflet si se vor feri de tine cat mai mult .Padurea de argint a fost intotdeauna pentru mine un loc special ,un loc in care mi-am putut gasi linistea oricand am vrut in copilarie.A fost locul care m-a inspirat mereu .Mai ales povestile pe care le faceam la limba romana au fost unice ,aveau ceva care le facea de neuitat
