Zamfira este: „Frumoasă ca un gând răzleţ, / Cu trupul ‘nalt, cu părul creţ, / Cu pas uşor” ca un prototip ideal de frumuseţe în concepţia populară. Dansul arhetipal al nunţii, din interiorul bisericii, este exprimat prin hora jucată-n exterior de flăcăi şi fete. Ospăţul de după ritualul nunţii este redat prin hiperbole: „Iar la ospăţ! Un râu de vin!Zamfira este o eroină romantică, excepţională prin frumuseţe nu doar fizică, aşa cum o sugerează simbolul trandafirului: „Un trandafir in văi părea” ci şi spirituală: „Roşind s-a zăpăcit de drag”. Ea este structurată pe sentimentul de iubire: „Şi fata s-a-ndrăgit de el”. Viorel este „frumos şi tinerel”, este „cel mai drag”, vine însoţit de nouăzeci de fecioraşi. Acest caracter excepţional este subliniat în legătură cu toţi eroii: „Dar ca Săgeată de bogat /Nici astăzi domn pe lume nu-i”. Caracterul excepţional este subliniat şi de comuniunea om – natură ca mit sau ca motiv, fiindcă în versul: „Şi soarele mirat sta-n /oc”avem sugerat mitul Sfântul Soare, dar şi motivul comuniunii.
