Eram atat de fericit ca am ajuns pana la urma in aceste locuri. Nici nu mai tineam minte cum am ajuns aici. Oare visam? In departare stralucea soarele, iar aici, pe stanca rece, eu simteam ca ma infior si de emotie, dar si de groaza povestilor pe care le-am auzit de-a lungul timpului. Intr-adevar, eram chiar inauntrul castelului Bran. Probabil ca pasii mei mergeau pe urma pasilor lui Dracula, sau poate calcam peste urmele lui Vlad Tepes, domnitorul Tarii Romanesti. Ma plimb pe aici si imi imaginez cum ordona ca cei care incalca legea sa fie pedepsiti. La plecare am privit indelung spe castel, cu gandul ca ma voi intoarce. Frumusetea locurilor m-a fermecat si le-am recomandat si prietenilor mei sa mearga in vacanta sa viziteze acest castel minunat.
