Era o poenita la marginea pădurii in care mergeam mereu cu prietenii mei deoarece adoram cantatul pasarelelor și lebedele de pe lacul albastru ca înaltul cerului. Era un loc din care nu îți mai venea să pleci vreodată ,dar toate s-au dus cu timpul și nu cred că mai este la fel că în copilărie.
Sper că te-am ajutat.
