În weekend am mers împreună cu părinții mei la muzeu. Sinceră să fiu nu voiam să merg pentru că mă gândeam că o să mă plictisesc. Ajunși la muzeu, am rămas plăcut surprinsa de picturile care erau prezentate. Fiecare tablou parcă avea o poveste a lui. Dintre toate tablourile unul m-a captivat cel mai mult. Era prezentată o frumoasa femeie, care îți dădea senzația că seamănă cu o zeiță. Parul ei negru ca abanosul, ochii migdalați iar pielea albă ca laptele , îți tăia respirația. Nu mai văzusem până acum o femeie atât de frumoasă. Aveai senzația că este vie pentru ca, culorile creau un contrast incredibil. Am rămas plăcut surprinsa și dacă nu as fi venit sigur mi-ar fi părut rău.
