Un tinut fara culori
Am inchis ochii si i-am deschis imediat. Ceva se intamplase, ceva ciudat. Fiecare culoare se scurgea de la locul ei, oriunde priveam, vedeam ruine. Parea ca cineva spala culorile, lasand un tinut fara culori.
Totul devenea gri, nuante reci si sinistre de gri, iar eu stateam si nu puteam intelege ce se intampla. Am privit in jos si mi-am zarit intamplator mainile. Culoarea pielii mele se scurgea de asemenea, eu ramanand gri. Am simtit nevoia sa ating picaturile colorate ce se scurgeau, dar nimic nu-mi ramanea pe degete. Am atins pana si zonele gri de pe piele, ma asteptam sa se simta diferit, insa nu a fost asa.
Am zarit, apoi, o fata ce alerga speriata. In spatele ei, ziduri gri. Mi-am dat seama ca si ea era la fel de confuza ca mine, insa mai speriata. Nu imi puteam da seama ce culoare sunt ochii sau parul ei, deoarece griul o prinsese si pe ea.
Orice as fi privit in jur, deja era gri cu totul, nici urma de balti de culoare. Totul s-a distrus atat de rapid.
Ma indrept catre fata speriata si cand o ating, degetul meu prinde culoare, la fel si acea portiune de piele. In cateva secunde, eu si fata ne revenim la normal, colorand tot ce atingeam.
Dupa ce toate fusesera readuse la viata, fata deschise gura pregatindu-se sa rosteasca ceva, insa atunci deschid ochii si clipesc rapid. Ma uit in jurul meu si imi dau seama ca sunt acasa, in pat si ca totul fusese un vis.
Acest vis mi-a ramas imprimat in suflet, am avut ocazia sa cunosc un tinut fara culori.
