Dumnealui,bunicul,statea pe banca din gradina.Soarele arzator ii batea in ochi,dar dumneali nu ii pasa.Statea acolo mereu.Isi astepta nepotii are,de cand crescusera ,nu mai veneau pe la el.Se simtea foarte singur.Deodata,un barbat inalt deschise poarta si ii spuse:
-Buna ziua,mosule!
-off...poate ziua dumitale est buna....eu demult nu ammai avut o zi buna.
-Dar de ce,mosule?
-Pentru ca,dea ani uni nu m.au vizitat nici copiii,nici nepotii.In glasul batranului se simtea o tristete profunda.
-Mosule,nu fi trist.Eu sunt Gheorghita si ea ,arata spre o femeie care se apropie ,este Catrina.Nu am uitat de dumneata,insa,am plecat cu parintii in Anglia si vaporul s.a scufundat.Eu si Catrina cu greu am scapat.Dar ne pierduseram toti banii,si nu ne puteam intoarce,asa ca am ramas acolo a facem bani pana acum 5 zile,cand am reusit sa venim aici.
-off,dragii mei!
Cu lacrimi in ochi,cei 3 se imbratisara si traisera impreuna mult timp......................................................................................SPER CA TE.AM AJUTAT
