Iin vacanta de vara am fost intr-o tabara . La finalul taberei am urcat pe munte unde nenumaratele raze ale soareleui ne bateau in ochi ,dar noi nu ne-am lasat am continuat pana am ajunc la cabana Curmatura unde era un caine care parea intors cu mintea ,deoarece ajunce la cabana si se rostogolea inapoi jos si nu se mai oprea .Am mers noi ce am mers pana cand ne-am ratacit atunci am rugat un copac de nadejde sa ne ajute el ne-a aratat calea prin culoare nemaipomenita a drumului . Cand ne-am intor la cabana era obositi ,dar si mirati de frumusetiele pe care le vazusem
