Sfârșit de iarnă
Iarna se pregăteste să plece de la noi. Fulgii ei de gheată nu mai apar de mult pe aici, cred că ei s-au supărat din cauza soarelui care a apărut din senin pe cerul nostru. Acea pasăre, chiar ea, stă in cuibul său reconstruindu-l cu ramuri mici si plăpânde. Toti copacii sunt înmuguriți si florile lor se imbulzesc să apară pe ici colo ca să dea un miros de primăvară peste tot.
Noi , copii, stăm si ne jucăm afară admirând frumosul peisaj. Corbii trec val-vârtej deasupra noastră goninde fiind de păsările care au fost călătoare. Eu stau și privesc un peisaj inverzit, aș vrea să pictez cerul în nuante de portocaliu cred că ar arăta superb dar, nu pot face asta așa că ii iau aparatul lui Ghică, colegului ei, și ii fac o poză pentru al putea privi și mai târziu. El, cerul, reprezintă totul pentru mine, o frumoasă armonie de culori atunci când apare curcubeul, o luptă continuă intre albul norilor și albastrul său. Chiar dacă în acastă luptă nu câștigă nimeni eu îmi imaginez că o altă culoare va veni si le va lua locul intr-o zi. Tu nu ai dori asta? Ca o altă culoare mirifică să apară pe cer? Animalele au renăscut , trezindu-se din somnul adânc pe care l-au avut. Ies din bârlog căscând ușor și căutând mâncare în casele noastre.
Mi-aș dori să nu plece iarna dar, este în zadar. Ea va pleca dar va veni înapoi cândva stie că eu nu pot rezista fără aerul ei inghetat și fără frumusetiile ei.
