A venit și ziua de 1 Martie. Eram așa de fericit pentru că îmi place sa le dau fetelor martisoare. Când am plecat de acasă, nu am mai verificat ghiozdanul pentru că eram sigur ca am pus acolo martisoarele. Ajuns la școală am început să le spun fetelor că le-am cumpărat câte un martisor. Acestea fericite, au început să mă pupe pe obraz și sa-mi spună că nici un băiat nu le-a dat martisoare. Le-am spus sa stea liniște că eu tot timpul o să le ofer. Când dau să deschid ghiozdanul ia martisoarele de unde nu-i. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam cum sa le spun ca defapt sunt acasă și am uitat să le iau. Însă fetele m-au iertat pentru că în fiecare an le-am oferit și m-au înțeles.
