Sfarsit de iarnă
Priveliștea de-un alb imaculat,
Ce iarna grea, a avut peste sat,
Acum s-a dus , s-andepartat
Si verdele acum locul i l-a luat.
Soarele a topit si ultimul fulg,
Iarba s-a inverzit langa drum,
Iar ghioceii apar si ei acum,
Parfumand tot aerul din jur.
Voioase parca si randunelele se-ntorc acasa,
Se scutură si pomii de zăpadă
Si-nmuguresc a primăvară,
Uitând de tine draga Iarnă.
Acum iarna alba se retrage linistită ,
Caci ea stie cat a fost de mult iubită
Cu a ei mantie albă si strălucită,
Pe care saniile alunecau in tihnă.
